Andrea Goga despre Red Bull Romaniacs part I

Red Bull Romaniacs, sau THE ULTIMATE CHALLENGE

Part 1

Bună ziua dragii mei, cu drag vă spun "bine v-am regăsit" după o pauză destul de lungă, dar care este motivată de ultimele pregătiri și chiar cursa în sine, al celui mai dificil hard-enduro din lume.

"Cu tine". Acesta a fost răspunsul prietenei mele motocicliste Sandu Sorina când am întrebat-o acum vreo 6 luni: "Dacă te-ai da la Romaniacs, cu cine ai face echipa?".

Și de aici a început totul...Cu Sorina oricum mă înțelegeam foarte bine atât la endureală, cât și ca între fete, asa că ideea ei mi-a plăcut enorm. Ne-am ales ca nume de echipă la PowerPuff Girls, și eram hotărâte să înfruntăm cel mai greu concurs din lume.

Formula de echipă 100% feminină urma să fie premieră națională, iar să și terminăm cursa...ehei...aici se vorbea deja de premieră internațională.

Enduro a căpătat o altă dimensiune, m-am antrenat fizic și tehnic luni la rând, mergeam de la un concurs la altul doar pentru antrenament, cantonamentele au luat locul timpului meu liber și efectiv aveam în cap un singur lucru: RED BULL ROMANIACS.

Si ca sa fiu pe înțelesul tuturor în ceea ce privește Red Bull Romaniacs: anul acesta a ajuns la ediția a 8-a, se desfășoară cu start de la  Sibiu în munții din jurul Sibiului, însumează vreo 650 de km de hard enduro ce trebuiesc parcurși în decursul a 4 zile, și da, este recunoscută ca fiind cea mai dură cursă de motociclism extrem de pe planetă. Cei mai buni piloți din lume, vreo 175 în total, se lupta cu traseele uneori aproape imposibile, își întrec limitele de n+ ori, și toți visează la același lucru: linia de finish.

Deci înțelegeti de ce aveam nevoie de luni de zile pentru a ne antrena... :-)

Lunile care ne stăteau la dispoziție pentru a ne pregăti au zburat cu o viteza fantastică, și cu cât se apropia mai mult data startului, cu atât creștea și numărul nopților mele nedormite. Emoțiile mă copleșeau...Aveam un mixt de sentimente greu de redat în cuvinte. Numai la auzul "Romaniacs", începeam să tremur, și totuși, ardeam de nerăbdare să treacă zilele să pot lua startul în cursă.

În ultimele 2 săptămâni m-am ocupat doar de motocicletă (pe care în afară de plastice, am schimbat absolut totul, chit de piston, ambreiaj, ambielaj, suspensii refăcute, totul nou pentru a nu risca să se strice), de antrenamentul fizic și de alimentatie.

Joi, 14 iulie, cu 2 zile înainte de marele start, motorul testat și rodat l-am încărcat în duba echipei de asistență tehnică, mi-am făcut bagajele, și pentru prima data de când am început pregătirile, am simțit "sunt pregatită".
Despre prologul ce mă aștepta, dar și despre concurs vă voi povesti în episodul următor.

Vă las cu bine,

Andrea

Adauga un comentariu | Comentarii 0